Sistemele de alarmă descurajează tentativa de pătrundere neautorizată în imobile, case, locuinţe, magazine, depozite, etc, detectează pătrunderea și miscarea în zonele protejate, cu detectoare de fum și/sau temperatură sesizează condiţiile de declanşare a incendiului şi scurgerii de gaze, limitează, într-un cuvânt, riscul producerii pagubelor şi nu în ultimul rând, diminuează valoarea primei de asigurare.
Sistemul de alarmare la efracţie este gândit pentru a proteja căile prin care un infractor poate pătrunde intr-o clădire și spațiile din acesta şi de unde poate sustrage obiectele de valoare.
Din punct de vedere al transmisiei semnalelor de la senzori către centrală, sistemele de alarmă pot fi cablate sau alarme radio (fără fir, wireless). Alarmele radio se recomandă pentru protejarea caselor, apartamentelor al imobilelor istorice de patrimoniu datorită instalării facile în orice loc, nefiind nevoie de lucrări de cablare.
Modul în care va fi detectată prezenţa infractorului se face în funcţie de elementul protejat:
- intrările prin uşile de acces ale clădirii vor fi sesizate prin senzori magnetici;
- pătrunderea prin spargerea unui geam va fi detectată de senzorii de geam spart;
- pătrunderea prin demolarea unui zid va fi semnalizat de senzori de şoc;
- mişcarea în interiorul spaţiului protejat va fi sesizată de către detectoarele de mișcare
Acelaşi sistem poate fi folosit şi pentru supravegherea izbucnirii unui eventual incendiu sau pentru sesizarea unor scurgeri de gaze, prin conectarea detectoarelor de fum, respectiv a celor de gaz în zonele de pericol.
Armarea şi dezarmarea sistemului astfel conceput se poate face prin telecomandă radio sau prin introducerea unui cod la o tastatură. Modul de operare şi complexitatea vor depinde de unitatea centrală folosită.
Aria protejată de un astfel de sistem va fi împărţită în zone. În consecinţă, armarea şi dezarmarea vor fi făcute pe tot sistemul sau numai pe anumite zone. În acest caz avem de-a face cu un sistem partiţionabil şi fiecare partiţie în parte se comportă ca un sistem independent.
Toate sistemele, partiţionabile sau nu, permit armare perimetrală, făcând astfel posibilă mişcarea în interiorul spaţiului protejat.
Avertizarea în caz de alarmă se va face local, pe sirenă, sau pe linia telefonică la un dispecerat, prin intermediul comunicatoarelor telefonice, comunicatoarelor GSM sau GPRS.
Pe scurt, un sistem antiefracţie va fi compus din:
- centrală antiefracţie;
- detectori de mişcare, senzori magnetici, senzori de geam spart, senzori de şoc senzori de gaze, senzori de fum şi/sau temperatură;
- butoane de panică pentru declanşarea imediată a alarmei;
- dispozitive de avertizare acustică (sirenă) şi optică (flash-uri).